Viața este minunată, dar are și părți dure, mai puțin plăcute. Cu toții vedem în jurul nostru chipuri care exprimă suferință, furie, dezamăgire și le putem recunoște și conștientiza și la noi. Multe suferințe sunt lejere, uneori sunt cronice – precum un fundal de anxietate, iritabilitate sau tristețe. Este firesc să ne dorim mai puțin aceste suferințe, iar ele să fie inlocuite cu bucurie, mulțumire, împlinire, dragoste și liniște.
Însă, pentru a soluționa problemele trebuie să le cunoștem și să le pătrundem cauzele. Când vom înțelege de ce suntem emoționați, epuizați, triști, iritați sau de ce nu ne ridicăm la înălțimea așteptărilor, aceste sentimente vor avea mai puțină putere asupra noastră.
În mod normal, creierul nostru detectează informațiile negative mai repede decăt informațiile pozitive. De exemplu expresiile faciale, care sunt un prim semnal de amenințare – chipurile temătoare sunt observate mai repede decât cele neutre sau fericite. Explicația pentru acest fenomen este faptul ca cele negative sunt detectate mai rapid de amigdală. Atunci când un eveniment este marcat ca negativ, hipocampul se asigură că acesta este păstrat cu grijă pentru a servi drept punct de referință pentru mai târziu.
De cele mai multe ori, evenimentele negative au un impact mult mai puternic decât cele pozitive. Oamenii consumă mult mai mult timp pentru a evita o pierdere dacât pentru a obține un câștig. De asemenea cercetările au arătat că informațiile negative despre o persoană au un impact mult mai mare decât cele pozitive. Totodată, cercetările arată că în relațiile interumane este nevoie în medie de cinci interacțiuni pozitive pentru a anula efectele unei singure interacțiuni negative.
Chiar dacă reușim să trecem peste o experință neplăcută, aceasta nu dispare, ea lasă o urmă care se va reactiva dacă ne vom reîntâlni cu un eveniment similar. Experiențele negative crează cercuri vicioase, transformându-ne în persoane pesimiste, cu reacții exagerate sau cu predispoziția de a ne percepe într-o lumină negativă. Predispoziția către negativitate poate produce și intensifica emoții negative ca: anxietatea, depresia, furia, vinovăția, rușinea, etc. Cu alte cuvinte, aduce la lumină pierderile și eșecurile trecutului, subapreciază abilitățile actuale și exagerează obstacolele din viitor iar povara acestor judecăți poate fi cu adevărat epuizantă.
Cum putem ameliora suferința? Calea tratării suferinței este presărată cu experiențe dificile care necesită compasiune și autocompasiune. Autocompasiunea nu este mila față de sine, ci pur și simplu căldură, gânduri bune și preocupare. Compasiunea presupune limitarea impactului pe care îl produc situațiile dificile, păstrând sentimentul propriei valori și generând adaptabilitate.
Psihoterapia poate ajuta la ameliorarea suferinței și la dobândirea acestor calități și capacități de compasiune, în special cele care influențează reglarea afectivă. Terapia bazată pe compasiune și antrenamentul minții compasionale are rezultate mai ales în rândul oamenilor cu nivele ridicate de vinovăție și autoctitică (aceștia pot avea dificultăți în a fi blânzi cu ei înșiși); apoi pentru oamenii cu probleme legate de rușine (probleme care sunt de cele mai multe ori înrădăcinate într-un istoric de abuz, neglijare sau agresivitate).
De asemenea, terapia bazată pe compasiune este potrivită pentru oricine dorește să-și transforme tiparele problematice de cunoaștere și emoțiile legate de furie, anxietate, rușine și autocritică; pentru persoanele care doresc să învețe să simtă mai multă căldură în interacțiunile lor și pentru a dezvolta și cultiva sentimentul de compasiune atât pentru sine cât și pentru ceilalți.